giovedì 25 dicembre 2008

Il primo Natale senza il caro amico Attilio Mingolla.....

........voglio concluderlo con una Sua poesia. L'USANZI TI NATALI L'usanzi ti Natali a 'stu paisi mia, li cchiù tratizziunali ti comu si facia, so rricurdati 'ccuani comu 'nna vera storria, spirannu ca rrimani ti st'usi 'nna mimorria: la ggenti cu passioni cu fet'e fantasia, pi cranni tivuzzioni prisepi custruia, tanta si sbizzarria cu lu facia beddu, cu pont'e galliria lu lagu e lu castieddu. La sera ti viscigghia si rriunia divota, insiemi alla famigghia la ggenti dda 'rricota, cantann'a llu Missia "Tu scendi dalle stelle", liggennu 'nna puisia o a cuntà sturielli. Pò la patrona uffria scaiezzul'e rusoliu, mieru ti marvasia e frisi fatt'all'olliu, o puru tò piscuetti fatti ti manu sua, o buccunotti cuetti cu la mustarda ti ua. E ddà vitii 'rriari 'nn'allegru cuncirtinu, sunannu Pasturali cantann'a llu Bambinu. Intant'a lla cucina la femmana fricia, trimpava la farina pi pizzariedd'e tria; o baccalai cu gnocchi li fung'e lampasciuni, cu bbinchia tanta vocchi ti crann'e di vagnuni; frittelli e cartiddati, pettuli e purcidduzzi, o cozzi 'rracanati, frittura ti mirluzzi, (ca s'era rispittari ddasciun'e astinenza, no ss'era 'ncammarari pi Santa Pinitenza). Po' si sciucav'a mazzettu, a tombula, settemmienzu, scuponi, a setti uettu, o pur'a n'atru scherzu, e si facia bardorria pi totta la nuttata, 'ntra l'alligria e glorria la festa era spicciata. Mo ti cuedd'armunia ti fratillanza vera sintimu nustalgia ti n'epuca sincera. Oria, 14 settembre 1992
Attilio Mingolla
(Ciao Attilio.... grande compianto amico mio)

2 commenti:

www.toninocarbone.blogspot.com ha detto...

Indimenticabile Oritano, semplice e sincero!
Mi permetto di affiancare un'altro oritano, al compianto Attilio anche l'amico di noi giovani e piccoli ciclisti, Pino Vacca!

Redazione ha detto...

Giusto.... anche lui Grande amico nostro e del compianto Attilio.