La fica
Ti quannu nascìu lu munnu
la fica ebb'impurtanza:
lu malitettu ggiurnu
ca fecira la mancanza,
Eva tissi a Adamu
-Mo' comu nni mmucciamu?-
Iddu rispunnìu
-Pigghiamu nna figghiazza
ti 'sht'arvulu vicinu,
e poi, pi ffa' la razza
zziccamu cu Cainu.-
Però noshtru Signori
'nci l'era priparatu
shtu fruttu, sì, t'amori,
ma comu 'nvilinatu:
ti bbrushiunu li musi
ci ccappa cu llu latti,
e no ssa' cchù ddo fuci
pi quantu po' ti cratti
ci comu 'nna carezza
ti shtusci a 'shta figghiazza.
E mo' pi ccorpa loru
la bella punizioni
tocc'a tutti li generazioni.
Però, cu ll'esperienza
capisci ca la fica
è fruttu propia t'oru,
non ci pue' shtari senza:
quannu ti veni lu spilu,
e no tti passa filu,
scapa, sobbr'alla mappa,
quedda ddo' 'ncè nnu foru
cu llu meli 'ntorn'a 'ntornu,
a 'ddà mmeniti sicuru
ca lu toci è nott'e ggiurnu.
Ti parìa ca lu Criatori,![]()
tanta bbuenu e libberali,
facìa shta' tanta signori
solamenti cu llu mali?
Pi ddà poi cchiù libbertà,
ti la fica solamenti,
cu ccuntenta tanta ggenti,
feci tanta varietà.
Tina Massa