domenica 28 agosto 2011

LA FICA (poesia di Tina Massa)

La fica

Ti quannu nascìu lu munnu
la fica ebb'impurtanza:
lu malitettu ggiurnu
ca fecira la mancanza,
Eva tissi a Adamu
-Mo' comu nni mmucciamu?-
Iddu rispunnìu
-Pigghiamu nna figghiazza
ti 'sht'arvulu vicinu,
e poi, pi ffa' la razza
zziccamu cu Cainu.-

Però noshtru Signori
'nci l'era priparatu
shtu fruttu, sì, t'amori,
ma comu 'nvilinatu:
ti bbrushiunu li musi
ci ccappa cu llu latti,
e no ssa' cchù ddo fuci
pi quantu po' ti cratti
ci comu 'nna carezza
ti shtusci a 'shta figghiazza.

E mo' pi ccorpa loru
la bella punizioni
tocc'a tutti li generazioni.
Però, cu ll'esperienza
capisci ca la fica
è fruttu propia t'oru,
non ci pue' shtari senza:

quannu ti veni lu spilu,
e no tti passa filu,
scapa, sobbr'alla mappa,
quedda ddo' 'ncè nnu foru
cu llu meli 'ntorn'a 'ntornu,
a 'ddà mmeniti sicuru
ca lu toci è nott'e ggiurnu.

Ti parìa ca lu Criatori,
tanta bbuenu e libberali,
facìa shta' tanta signori
solamenti cu llu mali?
Pi ddà poi cchiù libbertà,
ti la fica solamenti,
cu ccuntenta tanta ggenti,
feci tanta varietà.

Tina Massa
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...